Lectura mea virtuala este destul de restrinsa, imi place sa citesc despre beneficiile nutritive ale alimentelor pe care le consum, despre cum trimit americanii roboti pe Marte, sau despre anumiti autori sau artisti care ma intereseaza. In rest, consider Internetul toxic si sufocant daca nu stii sa selectezi informatia care-l „infesteaza”. Si sint demodata, imi place sa rasfoiesc paginile unei carti, nu sa i le butonez. Deci lectura online este ceva care nu ma atrage.

Astazi, insa, mi-a captat atentia un articol despre o adolescenta in virsta de 14 ani, care, tachinata si hartuita de catre colegi, asupra urechilor ei mari si, in general, asupra fizicului ei in etapa de pubertate, a hotarit sa isi faca operatie estetica. S-a gindit chiar sa-si puna capat zilelor, dar, intr-un moment de luciditate, cu mintea ei infantila si curata, a inteles ca asta nu e o solutie.

Se pare ca e adevarat, nu toti copiii sint ingeri, iar lumea lor nu este atit de inocenta, ca in povestile spuse seara inainte de culcare. Intre ei, pot fi la fel de cruzi si rautaciosi precum adultii. Nu as putea judeca alegerea acestei fetite in dezvoltare, pentru ca, desi mi-e greu, incerc sa ii inteleg trauma si suferinta personala, dar, in acelasi timp, actiunea ei arata cit de mult ne pasa despre ce cred altii despre noi, in felul asta devenind victimele propriei slabiciuni si a lipsei de identitate si individualitate.

Imi displace din ce in ce mai mult societatea asta viermanoasa, in care fetele tinere citesc reviste de moda, in loc de carti si, cind le intrebi ce vor sa devina cind vor fi mari, raspunsul lor este: actrita sau model,( nu doctorita sau profesoara, cum se raspundea odata), imi displace societatea asta corporatista si gaunoasa in care toti se vor figuri publice sau, in care, baietii tineri isi risipesc energia pe jocuri de computer, transformindu-se in niste roboti lipiti de un scaun.

Revenind la cit de mult ne pasa despre cum ne percep cei din jur, vreau sa stiu de ce, in general, omul este asa afectat de parerea „exterioara”, de ce unii se sinucid sau sufera interventii chirurgicale din cauza ca au fost subiect de glume proaste sau batjocura, de ce unii nu isi traiesc viata de teama ca deh, ce o zice lumea? (care lume? cine este aceasta lume cacacioasa?) Daca cineva nu ne place, nu e sfirsitul pamintului! De fapt, gasesc plictisitor sa fii placut si iubit de toata lumea. Iar lumea! Lume, lume, lume!