Ca fan alechipei nationale a Italiei inca din copilarie, anul 1982 mi-a adus o bucurie de nedescris: prin castigarea Campionatului Mondialul spaniol (va mai amintiti de Naranjito, mascota turneului?), cu 3 titluri, Italia egala Brazilia!

Dupa un inceput de turneu destul de incalcit, in faza a doua a acestuia, Italia se dezlantuie si trece en fanfare de Argentina (campioana mondiala en titre), de marea favorita, Brazilia (cu tripleta de vis Socrates, Junior si Zico), de Polonia (cu Zmuda, Boniek sau Lato) in semifinala si, in finala, de Mannschaft-ul lui Breitner, Schumacher si “Kalle” Rummenigge.

FIFA World Cup era din nou in Cetatea Eterna, dupa 42 de ani! Condusa de Enzo Bearzot (va mai amintiti de pipa lui?), cu jucatori experimentati (Zoff – campion mondial la 40 de ani!, Causio sau Oriali), dar si cu manji de nici 20 de ani (Colovatti si Bergomi), adevaratul star al Italiei a fost Paolo Rossi. Pablito, cu cele 6 goluri inscrise (dintre care 3 Braziliei!), a fost nestemata Squadrei, realizarile lui de atunci facand din el un idol al tuturor copiilor din cartierul meu.

Mi-a ramas la suflet, l-am idolatrizat iar astazi deplang trecerea lui in nefiinta!

Addio, Grande Pablito