Gazduiesc: Generatia de parinti

Există o generație de părinți care au învățat foarte bine în copilăria și tinerețea lor – olimpici, sârguincioși, muncitori, cu burta pe carte nopți în șir, competitivi, dedicați și înfrigurați să-și obțină medii și recunoașteri academice.

O mare parte din aceștia au copii NU la fel de studioși. Inteligenți – da, muncitori ca ei – nu.
De aici – câteva mici drame: „eu nu eram așa”, „nu știu ce e cu ei astăzi”, „o generație din ce în ce mai superficială”, ” nu se chinuie destul”, „nu îl văd muncind, dar ia note mari (degeaba)” etc.

De aici – proiecții personale de tot felul și decizii impuse: meditații după fiecare zi de școală, susținerea profesorilor exigenți, amenințări, condiționări, ridicări de voce și de sprâncene pe marginea prăpastiei pe care par să le stea fiul/fiica.

De ce nu se mai pun azi și copiii „buni” cu burta pe carte, ca părinții lor „buni” odinioară?

– nu mai au frică de supraviețuire în sistem. părinții lor le-au dat de toate, inclusiv cuvinte în gură pentru nevoi sau idei pe sfert exprimate; le-au dat și satisfacții imediate, dar și speech-uri moralizatoare. Adică multe mesaje mixte. Pe de-o parte, la nivel subconștient le-au setat o barieră de confort foarte jos, pe de alta, la nivel rațional, le tot spun că nu e bine cum sunt ei;

– au la clase profesori terni, plictisiți, ore pe execuție secretarială, fără suficiente momente de mirare, cercetare, curiozitate și satisfacție intelectuală din zona „wow” a realității.

– nu au trasee profesionale promițătoare într-o economie slab funcțională și nealiniabilă cu școala;

– trăiesc într-o cultură care capitalizează greșelile și observațiile pe eroare și foarte puțin pe ce pot, ce reușesc, ce gândesc;

– sunt crescuți de adulți reactivi, pesimiști, fricoși, „cu sufletul la gură”, fără control conștient pe vocea lor interioară și fără putere de a-i inspira și însufleți pe cei din jur. Dar cu reflexe mari de critică și judecare a celuilalt.

Generațiile de copii de astăzi au nevoie de mai mult optimism și pasiune. Nu mai merge retorica lui „ce o să ajungi în viață daca nu te zbați!?”. Ei văd clar că noi – cei care ne-am zbătut – n-am ajuns prea bine: ne-am pierdut în rutină, nemulțumiri de sine și oboseală cronică.

Superficialitatea lor de azi e pentru că noi, părinții și profesorii lor, n-am știut ce pune altceva în locul fricii. Ba ne-am și consumat: nejucăuși, neliberi, neconectați. Ambițioși dar seci.

sursa: Oana Moraru

Reclame

3 gânduri despre „Gazduiesc: Generatia de parinti

  1. arintii ar trebui sa mai facă câte un sex din cand in cand poate isi mai revin un pic . Copiii trebuie lasati sa mai respire altfel se sufocă . Mai ales pe I – IV…
    Intre timp zâmbiti , chiar si pe stradă . E un exercitiu foarte bun care face bine si la creier . M am saturat sa fiu inconjurat numai de tristi

  2. Mie mi se pare ca parintii cei mai incrancenati in aceasta directie sunt, din contra, cei care nu au fost niste elevi buni. Cei frustrati ca ei nu au primit premii si diplome. Si cei care, oricum, nu au suficienta educatie cat sa inteleaga resorturi psihologice, cauze sistemice si efecte potentiale ale atitudinii lor..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s