De mic copil am îndrăgit natura. Muntele este o mare pasiune a mea şi, dacă vreau să ma liniştesc dupa o săptămână grea, mă refugiez la înălţimea lui.

În ultimii ani, sunt dezamagit din cauza defrişărilor fără milă, legale sau nu. În 2012, am făcut o drumeţie prin Piatra Craiului. Am rămas pur şi simplu uimit când am văzut cum infloreşte o nouă şi “frumoasă” exploatare forestieră chiar in inima Parcului Naţional !!! Pe drumul spre Refugiul Şpirla, cum treci de Bârsa Tămaşului, poteca turistica (Bandă Roşie) s-a transformat pentru câteva sute de metri in drum forestier suficient de lat cât să poată fi folosit de camioane. Pădurea, pe partea stângă a văii (cum urci), răsuna de zgomotul drujbelor. Chiar dacă nu am auzul suficient de fin încât să aud ţipetele de ajutor ale pădurii, am putut simţi durerea care a cuprins-o.

Doi pomi serveau drept catarg pentru un afiş mare: “Atentie se corhăneşte! Pericol de moarte!”. Sunt conştient că aceia care tăiau pădurea nu au niciun pic de remuşcări dar oare nu se gândesc că buştenii care cădeau exact în poteca turistică puteau crea neplăceri turiştilor? Oare era chiar aşa de greu să stea unul din ei şi să avertizeze posibilii trecători că urmează să vină din deal un copac? Nici măcar pe malul celălalt al pârâului nu erai în siguranţă! Doar te trezeai cu un buştean cum aterizează în spatele tău şi tot ceea ce puteai să faci era să îi multumeşti lui Dumnezeu că nu ai fost cu 10-20 de metri mai în spate şi să îl rogi să scapi cu bine de porţiunea cu pricina!

Nu vrea să fac presupuneri despre legalitatea acestei exploatări forestiere. Stiu doar că această oază de frumuseţe este ameninţată de indiferenţa unor oameni cu intenţii dubioase.

Mă doare sufletul…