Circula pe vremuri o glumă care, numai glumă nu era. Se spunea că cel mai bun vecin al României este… Marea Neagră. Până la urmă, în realitate aşa şi e.
Românii manifestă pentru vecini toată panoplia de sentimente negative, de la dispreţ şi ură până la băşcălie. Ucraineni sunt rusnaci, ne-au luat Cernăuţiul, nu-i avem la suflet, basarabeni sunt fraţii noştri amărâţi pe care îi privim, pe ele ca pe curve, iar pe ei ca pe nişte alcoolici prostani. De unguri nu mai spun, îi urâm pentru că ne-au avut 1000 de ani sub papuc, pe bulgăroi îi vedem ca pe nişte mafioţi, cu poliţişti corupţi pe deasupra. Ne bucurăm când în statistici suntem mai breji decât ei. Pentru sârbii avem, aşa, o oarece simpatie, dar asta din cauza programelor tv la care ne uitam pe vremuri, a blugilor şi a vegetei pe care o cumpăram în pieţele din Severin şi Timişoara.

Dar naţia este de fapt derivata individului. Individul român, prin esenţă este un om egoist,  bârfitor, un vecin naşpa.

Vecinul român nu-i suportă pe cei cu care împarte pauşal aerul. Vecinul român, când se uită la tabelul pus de asociaţie, nu se uită doar la rubrica lui de cheltuieli. Se uită automat la persoanele delicate pe care le ştie. „Uite, al dracu Ionescu, are patru persoane în casă şi el e trecut cu trei. Pe a bătrână pe care o ţine aci de o lună nu a trecut-o, păi ia să-i spun eu o vorbă lu Anghelache (şeful de scară. n.r)”, îi spune el nevestei în timp ce aşteaptă liftul. La care muierea, şi ea, sare: „Dar tu vezi, ăia ai lu Ion cât au reducere la căldură? Cică au venit zero! Hi-ar-ar ei ai dracu, păi toată lumea vede că au maşină şi au afacerea aia cu haine vechi în târg. Ştii bă, Gheorghe, numai noi suntem proşti!”

Ăsta e vecinul român. Este unic, el ştie cât de beţiv e ăla de la 3, cât de curvă e aia de la 4. Are vizor la uşă, dar nu pentru proprii musafiri, ci pentru musafirii vecinilor.

„Ia vezi băi, veni iar ăla la Nuţi. Că de când a plecat bărbat-so, vine mereu mustăciosul ăla de la cefereu”; „Care fă? Ăla care a divorţat anul trecut?”; ”Da, bă, şi prostul de bărbat-so nu ştie, o ţine ca pe regină când vine din delegaţie.!”

Vecinul român, însă, e sociabil. El, deşi îşi bârfeşte vecinii, îi salută cu ipocrizie şi se are bine cu ei, cu toţi. „Să trăieşti directore! Merge, merge? Mă bucur!” şi după ce trece de el, spune în gând: „Ţi-ar mă-ta a dracu de mafiot. Nu te mai încape pământul”. Apoi cu voce tare către el: „Să nu uit vecine. Bem o bere deseară, aici la Gogu (cârciuma din faţă. n.r)?”.

Asa suntem noi! 🙂