Toscana nu poate fi descrisa doar in cateva cuvinte. Mie personal mi se pare fabuloasa..cu dealurile inverzite, cu podgoriile oranduite frumos parca trasate cu linia, cu livezile intinse de maslini, cu chiparosii inalti si perfect drepti ce strajuiesc domeniile, cu hortensiile de la fiecare fereastra..si astea sunt doar cateva aspecte. Apoi casele..mai bine zis castelele..frumoase si impunatoare, din piatra, cocotate in cate un varf de deal. Iti dau instantaneu senzatia de burghezie cu atat mai mult cu cat chiar ai putea avea ocazia sa te simti asa, multe dintre ele fiind resorturi si spa-uri de inalta clasa. Mi-a atras atentia Castelo di Velona care initial am crezut ca e proprietate privata..e ireal de frumos si este o destinatie exclusivista pentru cei care isi permit cateva zile de rasfat total intr-un ambient de vis.
Pentru mine, de data asta, Toscana a insemnat Firenze, Greve in Chianti, Montalcino, Cortona, Saturnia si Argentario, adica locurile in care fie am innoptat, fie am mancat ceva bun 🙂 Si daca vorbim de mancare, vorbim desigur de faimoasa bisteca fiorentina pe care o gasesti la La Carabaccia in Florenta, alaturi de deliciosii gnocchi in sos de parmezan cu trufe. In Montalcino, pe langa faptul ca imi place la nebunie oraselul de piatra, casa lui Brunello-vinul rosu care poate ajunge si 5000 de euro/sticla, mi-a placut faptul ca ne-am impiedicat de o trattorie micuta, in care mama era bucatareasa, tatal era barman si casier si fiul era ospatar si sommelier cu acte in regula. Multumita ploii torentiale care a cazut vreme de 3 ore, am stat acolo si am savurat pasta fresca cu ragu toscan sau cu ragu de mistret, cu un pahar de Brunello, ascultand povesti cu si despre vinurile din zona. Am invatat chestii interesante de la baiatul cu studii oenologice caruia, i se citea in ochi pasiunea si daruirea pentru vin transmise din tata in fiu. Cortona pastreaza spiritul medieval si ofera niste privelisti absolut incantatoare, fiind tocmai sus, deasupra Toscanei. In zona Saturnia, trebuie sa stai la agriturismo, macar pentru micul dejun pregatit exclusiv din productia proprie de salami, branzeturi, miere si ulei de masline..si trebuie sa vizitezi Montemerano, un loc de Relais et Chateaux, in care am avut o cina autentica la Il Nebbio. Aici proprietarul era permanent printre mese, cu o damigeana de un soi de grappa cu niste ierburi aromatice pregatita chiar de el si pe care o numea „aqua di vita”..si pe buna dreptate 😉
Probabil as mai putea sa scriu cel putin inca pe atat dar am ajuns in Napoli de aseara si nu am apucat sa vad nimic..

Hai, s-aveti o saptamana frumoasa !