Invidia este una dintre cele mai neplacute emotii umane. Kierkegaard, pe buna dreptate, o numeste „admiratia plina de tristete”.
Niciunui om nu-i place sa simta inferior, astfel ca, in fata semenilor sai cu abilitati „superioare” – talent, frumusete, inteligenta, putere sau bogatie de orice fel, se va simti mediocru sau lipsit de valoare. Sentimentele de inferioritate fata de cineva duc la invidie – „daca as avea/as fi si eu ca si el as fi fericit, dar cum nu am/nu sunt, ma simt inferior”.
Oamenii simt invidie mai ales fata de cei din cercul lor de apropiati – prieteni, cunostinte – atunci cand acestia ii depasesc in realizari sau dobandesc ceva in plus.
Si ce fac ei atunci? Se straduiesc sa aiba si ei succes deoarece reusita altora ii inspira? Nu acest este primul impuls, deoarece oamenii sunt comozi, rezistenti la schimbare si nu le place sa depuna efort. Ceea ce vor face insa, impinsi de invidie, este sa ii critice pe cei pe care ii considera superiori, fac remarci sarcastice, ii barfesc pe la spate, le pun bete in roate sau ii lauda excesiv si spera pe ascuns ca vor esua.
Invidia este o caracteristica a oamenilor care nu sunt constienti de propria lor valoare sau a celor care nu sunt dispusi sa investeasca efort in a-si construi o viata de care sa fie mandri. Reusita altora ii irita pentru ca ii pune fata in fata cu propriile lor renuntari si (auto)limitari.
Poti sa lasi invidia sa-ti otraveasca mintea si viata sau poti sa o folosesti ca sa te mobilizezi si sa actionezi ca sa obtii si tu ceea ce iti doresti de la viata. Alege intelept!

sursa: Ursula Yvonne Sandner