O amica imi povestae zilele acestea ca: „Fi-miu era tare fericit cand se trezea dimineata si gasea cadourile, iar farfuria si paharul erau goale. Topaia de fericire si zicea: vezi mami ce bine ca i-am lasat de mancare? Era flamand Mosu…
Intr-un an a iesit fericit sa ii spuna vecinului ce i-a adus Mosu. Ala, nici una, nici doua ii zice: Ma, dar prost esti! Mosu sunt mama cu tata…
S-a uitat Andreiu meu chioras la el si zice: Prost esti tu! Mosu exista si am dovezi. A mancat si prajitura si a baut si sucul pe care i le-am lasat aseara… :-))))))”

Un alt amic imi povestea: „Cand eram copil am trait si eu acest moment, acum ma bucur alaturi de fiica mea cand asteapta sa vina Mosu sunt momente unice pe care le-am trait cu toti dar de ceva timp nu ne mai bucuram Mosul a imbatranit si nu mai stiu drumul spre noi, bucuria noastra este mult mai mare dupa 14 ani reusim sa facem sarbatorile alaturi de mama mea, familia este reunita dupa atata timp cadoul Mosului!:)”

Voi ce povestioare aveti?