In numele iubirii, suntem dispusi sa facem multe. Iertam mult, suferim mult, plangem mult, radem mult. Inchidem drumuri si deschidem altele. Ne razbunam. Uitam. Inselam. Ne pare rau. In numele ei spunem ca in dragoste si in razboi totul este permis. Si aproape ca nici nu indraznim sa luam numele ei in desert. Tot intru scopul nobil al iubirii cautam scuze propriilor slabiciuni, acceptam sa gresim premeditat, lasam ratiunea sa o ia razna, sentimentele noastre sa actioneze in locul nostru si luam decizii pe care nici noi nu le intelegem.
Gresim pentru ca iubim. Sunt de condamnat insa condamnatii la iubire? Poate doar de catre cei care nu au iubit. Exista insa anumite lucruri pe care nu trebuie sa le faci chiar daca iubesti prea mult. Nu de dragul celui pe care il iubesti sau a celor din jur, ci de dragul tau. Pentru ca nu cumva, cand toate (inclusiv IUBIREA) se vor fi potolit, in momentul de maxima sinceritate cu tine, sa-ti adresezi intrebarea: “As mai face inca o data acest lucru?” Si, pierdut si trist, sa nu stii ce sa-ti raspunzi.
Nu-o lasa sa te insele doar pentru ca o iubesti. Sa nu taci daca partenerul tau te-a inselat, te insala si te va insala din nou. Nu te preface ca nu stii doar din teama de a nu o  pierde. Nu inchide ochii in fata tradarii stiind ca se va intoarce tot la tine sau ca va exista si un timp pentru revansa. Nimeni si nimic, nici ea si nici iubirea ei, nu trebuie sa te priveze de dreptul de a te iubi pe tine insati. In masura in care oferi fidelitate, o meriti la randul tau.
Nu renunta la tine de dragul ei. O iubire care se transforma in dependenta nu este decat o pseudo-iubire sau o iubire destructiva. Pentru binele celei iubite, incepi si te distrugi pe tine. Frumos, incet, cu grija si sigur! Cu malitiozitate fata de propria persoana, cu mila si simpatie pentru persoana de alaturi. Este normal sa-ti doresti sa faci tot ce este omeneste posibil pentru persoana iubita. Insa nu si imposibilul. Nu renunta la toate visurile tale doar pentru a le implini pe ale ei. Nu trai doar pentru ca ea traieste. Nu face din pasiunile ei lucrurile care te incanta si pe tine cel mai tare. Nu incerca sa respiri aerul pe care el il respira pentru ca o sa te sufoci. In iubirea adevarata se lasa spatiu. Libertatea poate fi traita si in doi.
Sa nu iti doresti sa mori pentru ca ea nu isi mai doreste sa traiasca langa tine. Au existat momente in care ai vrut sa renunti la viata ta pentru ca nu a mai putut sa fie a voastra. Gandeste-te bine? Oare merita? Oare merita sa fugi de viata sau de posibilitatea ca o alta mare iubire sa nu-ti ceara un pret asa de greu doar pentru ca nu mai poti duce suferinta? In timp, durerea trece. Iubirea trebuie sa creeze armonie si frumusete, iubirea nu trebuie sa creeze monstri si monstruozitati.
N-o lasa sa abuzeze de tine emotional sau fizic – “Din prea multa iubire, am lasat-o sa ma jigneasca des si grav, din prea multa iubire am ajuns sa ma sperii pana si eu de defectele mele, din prea multa iubire pentru ea accept insulte multe si grave, critici atat de stridente ca le aud si noaptea. Accept sa ma manipuleze. O iert de fiecare data cand primesc o palma. Poate ca merit tot…” Ai avut o tresarire cand ai auzit aceste cuvinte? Nu, niciun barbat nu merita rusine, teama si tacere. Nu merita sa permita un abuz. Oamenii merita sa fie iubiti asa cum sunt.
Sa nu iubesti pe cont propriu. Sa nu iubesti doar tu. Sa nu suferi doar tu. Nimic nu este mai dureros si mai trist decat o iubire neimpartasita. Este o iubirea condamnata din start la neimplinire caci iubirea e facuta sa fie simtita in doi. Sa nu accepti sa devii amant daca iti doresti sa fii sot.
Sa incerci sa eviti toate acestea pentru ca iubirea merita sa fie frumoasa.